“Dă-ți seama că suntem făcuți din aceeași sevă
Care c
u
r
g
e în două inimi,
pompând sucul unei plante încă nedescoperite de noi noi.
Spui că între noi timpul a ridicat un zid uriaș!
Știi ceva, îngeraș? “

“Ce?”

“Până și Zidul Berlinului a fost zdrobit
Și jumătățile s-au întregit!”

“Mi-ai demonstrat că s-a sfârșit ceva veșnic.
Timpul te va face să mă uiți!”

”Dar nu știi că timpul e relativ?”


De notat pentru mine ca să nu uit să îți spun data viitoare, dacă va mai fi o dată viitoare:
M-am născut târziu, fiindcă am prins viață abia prin tine,
De-asta sunt numai un copil când vine vorba de iubire…
Tu esti matură, pentru că știi,
Da’ parcă nu prea ai vrea să știi….

Și acuma finalul.
Se trage cortina.
Lumea aplaudă.
Dar noi? Oare ne-om mai simți?