**lui Sabin Bălașa **



țărmul regăsirii-
mori de vânt macină tăceri
îndoieli goale
ochi de femei adună
răsărituri în palme



sfârșind moartea...
cariatide țin
dimineți pe tâmple.
inorogi aduc ploaia,
în jocul ielelor: un gând



poarta sărutului-
îndemn la iubire;
ritmuri interioare.
amprente de femeie,
parfum în medalion.




nașteri de vârste,
o singură lotcă
aduce tăcerea
în larg :muțenia păsării
la mal: albăstrimea privirii





tablou alegoric-
bunătatea așteaptă
la porți de piatră.
sacrificiul întins pe stâncă :
punte cu veșnicia




pământ crăpat-
strigăt disperat prin brazde;
seceta cuvântului.
coarne de taur pe rană:
șuvițe de amurguri





albastru desprins
din floarea lui Eminescu-
doină de jale...
aripi întinse
în scăldătoarea visului








fascinație-
lume oglindită în vis;
străbunii vorbesc.
perpetuă schimbare,
joc în cristalul cu doruri



explorând somnul,
coarne în spirală,
iradiind pace.
cioburi din omul de lut
resturi din vijelia zăpezii




legende, destine,
stânci din creiere-zbucium.
născută din mare,
simțind prietenia,
căldura poeziei.