Se-ntreabă lumea :cum faci oare,
Că-n timp ce soare-ascunzi în nori
Și-i duci de-acasă pe cocori,
Mai ții și frumuseți în floare ?

Se-ntreabă lumea : cum faci oare,
Că-n timp ce-aduci nopțile lungi
Și-atâtea păsărele-alungi,
Mai dai și frunzelor culoare ?

Se-ntreabă lumea :cum faci oare,
Că-n timp ce lași copacii goi,
Te joci pe crengi cu pițigoi
Și pe gutui le-alinți cu soare?

Se-ntreabă lumea : cum faci oare,
Că pe castani îi ruginești
Și-n straturi, totuși, ocrotești
În dalii frumuseți de floare ?

Se-ntreabă lumea : unde ții
În taină cețuri ca de puf,
Cu care-ascunzi struguri în vii
Și-alungi toți graurii în stuf ?

Se-ntreabă lumea : unde ții
Argintul brumelor cu care,
Ucizi a frunzelor culoare
Și puful fin de păpădii ?

Se-ntreabă lumea :poți iubi
Pe cel din urmă trandafir,
În timp ce nu voiești a ști
Că iarba moare fir, cu fir?

Se-ntreabă lumea : cine ești ?
Ești un capriciu, ești o doamnă,
Care cu patimă iubești,
Cind ai ajuns în plină toamnă.