cum ar fi să te dezbraci de piele
să ți-o mănânce alții
ca desert
toți farfurii colorate
linse de instincte
din cap până în picioare

vorbeau cleios despre mine ca despre o cană fără toartă
care tace
prinsă
lângă pahare mulate pe gâtul lor
scurs în șoaptă pe umeri

un cheag luminos

o rătacire grozavă

încep
atingeri fictive și prea multe voci spuse
imediat sub gura plină de pori