îmi iubești verdele de gutuie,
care te așteaptă împovărat
de vise ovale, pierdute
din memoria oglindei cosmice.
mă șoptești, ca un alchimist,
pipăindu-mi conturul spiralat,
pasional, de fluture care urcă
galbenul toamnei spre roșu.
și schimbi strada vieții...
cu briliante telepatice, aburi
selenari și suflu de iantre...
vrei să simt timpul oprindu-se,
cu zâmbetul până la tâmplă,
și să-i aprob transformarea
într-o pisică foarte albastră...
răsturnând toate înțelesurile!
totul să semene cu ora de ploaie
întoarsă prin unica iubire...
la Shakespeare's Restaurant!

8 septembrie 2009, 19:10