E cald, e liniște, în sfârșit
E lumină

Ziua a început cu adierea unui gând
Zburând prin camera răvășită
Ca o palidă mângâiere
Intrată printr-o ureche
Și rămasă acolo

O consolare susținută de o privire aruncată
ÃŽn gol,
Spre un loc în care ar fi trebuit să fie

Un oftat adânc,
O mișcare moale, îngropată sub cearșeaful
Rece,
Mototolit

Clipire după clipire, așează lumea
Pe făgașul ei, adăugând imaginea ta
Plecată
Peste amintiri mai vechi
De o secundă.

Gândul din ureche naște un alt
Gând
Și altul, și altul
Din ce în ce mai multe.

Șoaptele lor se înghesuie una pe alta
Și se adună la marginea urechii
Prelingându-se apoi peste margine
Împingând liniștea afară din
Încăpere.

Și peste toate se adaugă o dâră
De parfum, aratând cu degetul întins
O ușă proaspat trântită.

Cât despre dragoste…
Numai de bine.