Dimineața, zi senină,
La amiază ea suspină,
De cu zi și până-n seară,
Se grăbește să apară.



Și de-ndată ce apare,
Viața ia altă amploare,
Te lovește, te trântește,
Și pe loc te impietrește.


Mintea ți-o străbate-n dată,
De ți-o îngrădește toata,
Te-amețește, te smucește,
Si încet te încolțește.


Și îndată ce-a intrat,
Mintea, ea ți-a spulberat,
Gândul ți-a întunecat,
Și acum ești panicat.