Povești nemuritoare suntem toți
De la bunici pân' la nepoți,
Eu sunt, tu ești, El este -
Același verb, altă poveste.

Ca pietrele-ntr-o albie străină
Întrezărim prin ape o lumină,
Și anii curg cu-același dor
De verbul ce ne e izvor.

Și shakespiarian ne întrebăm :
Oare chiar suntem sau visăm,
Iar ce a fost chiar nu mai este
Pe-un alt tărâm din vreo poveste?

Cu verbul rătăcit prin buzunare
Ne împietrim sub formă de-ntrebare,
Și uite-așa uităm pe drum
Că suntem Azi, Aici și-Acum.