Atât de bine îmi cunosc casa
încât nu pot să nu țin bățul ăsta
căci deja știu că o să-mi cadă în cap.
Atât de bine cunosc aceste colțuri de care mă țin disperat.
Dau aceleași fire la o parte,
gândindu-mă de fiecare dată la altceva,
făcând aceleași acțiuni, mecanic curat

Aș vrea să cunosc mai bine
oamenii pe care îi urăsc,
chiar dacă știu că-n adâncul meu nu pot urî,
ei sunt iportanți pentru mine acolo.
Aceeași atitudine impersonală
față de mine față de tot.

Palmierul aninat de telefonul meu,
care deja e parte din urechile mele
parte din creierul meu,
în care tot încerc să fac curat
și fotografiile din altă realitate
mi-e interesant să discut cu monitorul
în timp ce fac mări de culori
cu mâinile mele
și le vând

Cumva în casa mea, pe care o știu atât de bine,
s-au adăpostit prin colțuri toți oamenii
care-mi sunt importanți măcar un pic
și eu ușor speriată merg prin casă,
făcând curat
adăpostindu-mă de priviri în corpul meu