licărul,undele firii precare ,
lanțul vârstei clatină
ornice trandafirii,
viețuitoare ce-și spun duioșie
și calm și uitare de sine,
prind puteri în genunchi,
nu mai asediez constelații
împăiez delicat amintiri
zeii iubirii chiar au fost călători
în acești turmentați trandafiri ?
țara genunchilor când liberă,
când captivă ,cutremurată-n
junghiul simțirii-
exercițiul anarhic-
lunec în fluviu
și mor și înviu
încă și încă odată
să fi întins brațele
te-aș fi știut pe de-a-ntregul
cu trupul ,cu sufletul
și cu sămânța-ți de moarte
înrourată...