Nu plânge.
N-am murit.
În bătaia vântului,
Sufletul meu a plutit.
Toamna cea grea
Mi-a stins inima,
Dar frunzele ei,
M-au salvat în clipa
În care moartea îmi șoptea
Cum lumea nu mai exista.
Nu plânge.
N-am murit.
Trăiesc într-un vid,
Ce nu-l poți vedea
Decât atunci când lumea
Nu va mai exista
Nici pt. mitea ta.
Nu plange.
N-am murit...