nu mai aud orașul bulevardele adorm cu fața la pământ
vopselele sunt estompate sub ploile târâte de cer prin intersecții nesemaforizate
zâmbetele oamenilor au deja gratii



refuz să mai aprind un bec la colțul lumii halogenul nu se mai caută în somn
desfigurat un înger îmi cere să vând culoarele roșii ale nașterilor
la prețul instrumentelor de smuls alți copii prin maternități
saloanele sunt spălate până la negru
nu ne mai mor părinții decât în numărătoarea anilor
indicatoarele pentru viață au ruginit



missing innocence for ever îmi alunecă șăgalnic în timpan o copilă de șapte ani
e-atâta izolare și frică și mucegai între pereții străzilor
încât fug de viața repezindu-se în sus
blocurile au deja prea multe etaje
între ferestre zdrăngăne moartea la ora cinci