umbră de dor extenuat
își pierde metalul stors printre mâini
tremurând de noi și viu
între palme de întors
lumina își zbate trupul din răsărit
din colț de stea cu miez de primavară
îți apleci suflul spre mine
ploi de cuvinte și atingeri amestecate
înghit nesătulă mângâierea
printre fire de soare
agățate de genele tale
lumea își pierde culoarea
în spatele inimii tale
ce-mi coase petale în orizont
cu mărgele din ființa ta

mă îmbraci cu tine