ghemuit între coapsele ei vasile-și
grava spaimele în
pântecul vălurit de lilieci
interiori

trăsura galbenă a tristeții înfioară
caldarâmul.

ea tace violet. pe frica lui ancestrală
se plimbă furnici.
cărând bucăți minuscule din mobilierul crâșmei, o frântură de tejghea,
un strop de cuier,o fârâmitură de
vitraliu...

e primăvară, e
cald.
a înflorit cuțitul.