O vorbă-n scrum, purgatoriu infirm,
Un vals postum, scrisoare către cer,
Ocară-n ceară, orgoliu mare, sper
Ca din gaură-n soare, din ceas în fum
Speranța aleasă din doliu și înger,
Nonsens cu limbaj și purtare-o valoare,
Ureche surdă și divină pe veșnicie,
Timp șubred cu frică și oră-n lună,
Sfânt glas știrb de zeu cu regret,
Prinț-rege-mpărat mizer în suburbie,
Lanț de sclavi, de animale fără rost,
Virgulă-punct-nervi-creion rupt!
Timp-sânge-praf-albă criptă,
Zăvor alegoric în ecuații și icoane,
Îngeri morți și trandafiri-scleroză poetică,
Regrete cafenii în case fără replică,
Gură astupată de lacătul desfrâului vioi,
Rimă-ncrucișată, te voi
Dezlega eu oare vreodată?
Princiupiu fundamental-NUD și prostie,
Poet fără mâini, glas și poezie,
Lanțul de-alegorii, nimic de spus, ei bine,
Viteza ferecată a acestei rime
N-aduce nici mândrie, decât un pic,
Vreau să exprim ceva
Și nu exprim nimic.
Roi grozav de expresii anoste și-anonime,
Marchiz vers fărădelegiuit din mine!
Garantarea surdă a inspirației la unii
Se datorează uneori, absenței rațiunii.