un suflet ce ma cheama
o mana ce ma mangaie
un glas ce ma indeamna
un lucru scump,familie

un Dumnezeu de-acolo sus
sa cresc cu ei m-a bucurat
si glasul mut de dor si dus
eu sunt aici ma-ntorc caci am plecat

si daca plec de langa ei
cu siguranta-mi pare rau
eu ii patrez in gandul meu
si sufletul ramane prins in bratele familie

o poezie mica,rara
atata pot sa le ofer
le-as da daca-s putea o tara
la asta inca-a-m sa mai sper