am devenit peste noapte prestidigitatorii absenței
putem să facem aproape orice cu umbrele noastre cărnoase
de exemplu, să împerechem specii de vise pe cale de dispariție
e un spectacol unic ce ni se desfășoară sub piele
osul tău scăpătat mă atrage în cârciuma vieții. știu și un cântec de inimă albastră pe care o să ți-l cânt după miezul nopții cu o voce de împrumut
spre dimineață ne mai scapă câte un cuvânt tumoral dintr-o certitudine malignă și înlocuitoare de spațiu ambiguu
ar fi mai bine să nu ne mai prefacem niciodată în noi
oricum lipsim de undeva
cu umbrele noastre scuipate pe ziduri cu tot