Cu mici păienjeni voi să vă culcați
Să vă înțepe-n coaste și-n coloană,
Și mii de viermi de alții alungați
Să vă găsescă-ntinși, gustoși, ca pe o hrană

Ce-i înmulțește-n repetate rânduri
Ca generații să se tot adune
Să vă deschidă ochi și pe alături
Să scoată la lumină numai vorbe sure.

Căci nu aveți spre ceruri nici o vorbă
De mulțumire-n pace a aduce
Ci doar spre câmpul cel mai lung și neted
Voi ați trimite soarta celor de afară