ZMEUL

Doi copii, doi prichindei,
Se iau cu joaca pe islaz
Uitand de oi, uitand de miei.
Eu, spune unul dintre ei,
Sunt Fat-Frumos,
Tu, Zmeul daca vrei.
Ba nu, ba nu, eu nu sunt zmeu.
Eu sunt ca tine Fat-frumos!
Caci sunt inalt si curajos
Si nici nu o sa-mi vina greu
Sa-l joc pe Fat-Frumos.
Tu Zmeul o sa fii de-acum
Ii zice piciul suparat.
Si alti copii vin de pe drum,
Ii sar in ajutor strigand:
Da, Tu esti Zmeul,
Esti Zmeul cel spurcat.
Degeaba plange, protesteaza,
Copii-l inghiontesc de zor
Si-s incruntati, si suparati,
Doar este zmeu.
E zmeu in jocul lor.
Ca din senin o palma
Ii cade pe obraz,
Un altul c-o sudalma
Ii prinde fata-n pumni,
Sar toti sa il loveasca
Si vor sa-l dea la caini.
Cu bete noduroase-i dau in cap
Il calca grabnic in picioare
Caci Zmeul inca n-a murit
Iar ei vor sa-l omoare.
Cum se intampla in povesti,
Desi nu-i o poveste ce va spun,
Ca la un semn copii se opresc.
Gheorghita-Zmeul zace la pamant
Si hainele de sange ii mustesc.
Cu capul spart, cu ochii scosi,
Cu buze rupte, dintii smulsi,
Rosteste respirand din greu:
Eu nu sunt zmeu,
Eu nu sunt zmeu,
Eu nu sunt zmeu.