Ideal de necesitate spirituală
O întrebare aspră și fără răspuns
Mă gândesc acum,
In acest ceas al umanității,
La întrebări pe care nu le-am pus...

Clepsidra lumii goală de nisip
Privește adânc în ochii goi
Ai omului eternității
Care zâmbește pentru-o clipă,
Având iluzia dreptății.

Ingreunată de mister
Imi azvârl ochii-n depărtări
Si văd în zarea lumii întunecate
Orizonturile reci
Si adevărul efemer.

In moartea albă a unei speranțe
S-au scufundat iluzii reci
Care plutesc pe-aripi de fum
Stropite-n aur si azur
La poarta-nchisă a unei doleanțe.