sparg cerul sparg luna cu muchia mea netocită
vezi
sunt tot mai periculoasă
tot mai ascuțită
cămașa de forță mi-e largă
pot
să mă mișc între ziduri
să bat cu limba neagră de plumb
ca un clopot
sparg luna sparg cerul
dacă vrei
să pornesc o ploaie cu vocea mea galben-ceroasă
pot
să las urmele tale însângerate peste tot
peste tot
sunt ferestre cu vederea doar spre partea lemnoasă
crestez în lumină un ochi de-ntuneric
rău
amărui
și isteric
tropotesc tropotesc pe treptele nopții
țin frâiele disperării cu dinții
la cheremul tău cresc tulpini din ceilalți
care-s vii
sunt cu viii
morții cu morții