Poate-ntr-o zi, chiar mâine
Durere vei simți
Și teamă, și mânie
Și-ți vei aduce-aminte
C-odat-ai fost iubit
Neprihănit și sincer,
Dar tu n-ai vrut să fii
Al meu atunci. Și-acuma
Þi-e sufletul pustiu
Și nu mai ai cuvinte
Să-mi spui c-ai vrut să-ți fiu
Iubită și-astă seară, și mâine, și mereu…
Chiar crezi că e târziu
Să învățăm a crede
În noi și în iubire
Și-n ceea ce dorim?
E dragostea prea pură
Iar noaptea e prea grea?
Durerea e prea cruntă
Să mai luptăm cu ea?
Te-am așteptat mereu…
Mâine va fi la fel…
Rămân cu așteptarea
Și cu speranța că
Ne vom iubi din nou
Și că vom reuși,
În ciuda lumii rele,
Să fim un singur om!