astăzi sunt indescifrabilă, nu mă atinge nimeni,
pretutindeni mă urmăresc două versuri incantate baritonal,
ca un background cu nori, închiriat,
sau o nebuloasă de culori pe-un placaj de lemn
sau o rotație de sferă cu păsări

ăla micu` are strungareață… până când mă va săruta și el…
și-atunci toate crăpăturile din geam ar fi flori de gheață,
toate palmele primite vreodată ar fi mântuiri,
toate căderile - zboruri spre infinit

mi-am cumpărat deja pantofi albi
cu care calc peste ceața adimensionată de scântei și goluri,
mi-am pus deja vălul indescriptibil de moale
sub care mă ascund din când în când,
să mă caute, să mă șoptească,
să vrea să mă atingă
și să nu renunțe