Un zâmbet
răvășit de nori...
Un fluture
in iarna gandurilor,
amortit de realitate.
Un desen
pe un perete mucegait
de ganduri...
O ciudata zornaiala
de fulgi si raza...
un cuvant
nerostit ce inca doare.
Un cerc mult prea obtuz
sa-l pot cuprinde
in cutele sufletului.
O ideea aruncata
intr-un colt
prafiut,de suflet.
O jumatate de aripa.
Un gand zgariat
pe margine.
O mare mult prea albastra
s-o pot suporta...
un cantec ciudat
de frunze;
un sloi de sperante.
Un vis prea real
sa-l mai simt.
O frunza,un gand...
O carte citita demult...
Un pahar de ganduri
baut pe nerasuflate-
acelasi gust amar
al realitatii...
Un banal:"te iubesc"
rostit in graba
si fara noima.
O toamna...
Nu-mi dau voie sa visez!
Un zambet
ravasit de nori,
un fluture in iarna gandurilor...
Asa esti tu...
Asa sunt eu ...cand sunt Tu!