Glosă


Așez între noi amintirea,
Ca și cum aș fi timpul și nu doar.
Așez între noi despărțirea,
Ca o ofrandă adusă-n altar.

Sfințenia clipei trăiește
Crescând între noi nemurirea,
Ca un ram care azi înflorește
Așez între noi amintirea.

Zâmbetul tău pe atunci ne-nțeles
ÃŽl port cu mine ca pe un dar
Și-ntre noi cuvântul l-am șters
Ca și cum aș fi timpul și nu doar.

Cărările pădurilor noastre
Îmi erau gânduri ce-ți umpleau firea
Cu ele până-n zările-albastre
Așez între noi despărțirea.

Dorul ce-l port încă aprinde
Merii înmiresmați din florar.
Te prețuiesc, te port în cuvinte
Ca pe-o ofrandă adusă-n altar.

Ca o ofrandă adusă-n altar
Așez între noi despărțirea,
Ca și cum aș fi timpul și nu doar
Așez între noi amintirea.




Primele gânduri


• Îmi este sete de fântână!
O căutare ce mă înghite…
În infinit întind o mână
Și alta-n gheare-nmugurite.

• Cuvintele mele sunt cuvinte ce dor,
Pentru că le biciuiesc și din sângele lor
Îmi strâng necuprinse averi.

• Azi spintecat-am Necuvântul
Și nu mai pot în cer s-aștept.
Îmi pică-n inimă pământul
Și luna mă tot doare-n piept.




Idee


Amintirile ne sunt pietre de mormânt
puse etern să ne stea pază la fiece gând.
Pe ele sunt scrise durerile noastre adânc
în slova groparilor ce nu știu a plânge.

Nimeni nu știe câte morminte purtăm
în gând când iubim, câte-n suflet săpăm,
căci amintirile aduc timpu-napoi
și descoperă vechi cimitire în noi.

Amintirile sunt multe flori diafan-albastre…
Boltă de rouă, strălucire de astre.