doamne
ai spus că nu faci din a mea viață
o tablă greșită de șah
cu zile în alb prea multe în negru
din noi doar pioni ce alergăm în zig-zag
intrăm prin porți de fildeș
ne scoți prin porți de corn
dar la ce bun doamne dacă nimic nu are cheag

lumina păgână a vieții-n apus
ne-mbie s-ascultăm clepsidra
cum ne cerne grăbită nisipul

cui folosește adevărul ce naște-n vene venin

se făcea că vii și că pleci încet
de pe un drum nevăzut de nimeni
pipăind prin mine către un alt drum
dar nu mai simt doamne
mor cuminte
iar ca de-atâtea ori chipul din oglindă
înfloreste în tine pentru un alt ev

spre tine-mi suie tânguirea scăpată iar din a ta vraja
ce rost mai are să imi curmi rostirea
trăgând cu arcu-n gol de neființa mea