porți încă pe deget cuiul bombei cu ceas
ca pe un inel de logodnă
acum când labirintul tristeții mele se măsoară în dragoste
îmbrăcat în vânzător de leacuri
te voi vizita rostind adevărul
fără să-mi încurc buzele în cuvinte
ursitoarele ne-au aruncat liniștea în foc
născându-ne iriși călărind dragoni de zăpadă
în lumea celor ce cânta si mor

inima mi se face vale în care urlă lupii cununând așteptări și miresme

flămânzi de lumină ne zidim palmele în trupurile altora
iubirea ne înflorește pe margini de prăpastie
ecou de cântec în alte amfore purtat

zbatere lăuntrică a umbrei îndărătul cauzelor
două flăcări se vor împreuna
contemplându-se rug