Nu m-am hotărît încă să mă întorc din drum,
În ciuda călcîielor ce s-au aprins, în floare,
Polenizînd, la fiecare pas, drumul spre tine,
Ciupercile otrăvitoarei noastre depărtări
Și a-nghețat inima-n mine,
Dintr-un moment de tăcere
Ascuns în peștera muntelui albastru
A plouat cu sînge și suspine,
Covorul roșu, întins,
Ca o ceață de suflete
Aripi le-au crescut
Înainte de vreme…

Nu m-am hotărît încă
De te voi mai căuta vreodată,
Dar ochii tăi au rămas deschiși
Și-mi inspirau teamă,
Cadavre întregi de lacrimi,
Îți răceau obrazul verde,
Într-o nesfîrșită așteptare
De eliberare, alinare,
Ruperea de spațiu și timp,
Atunci cînd ochii tăi se vor închide
Și-n umbra valului,
Nu vor mai clipi…

Iar marea a urlat de tristețe
Cînd i-au furat,
Pentru un moment,
Oglinda de lumină.