numai păsările poartă
jurăminte de stele
în preajma lor
tâmplele zeului pândesc sferic
o urmă de păcat cu ardere albastră.
noi nu avem nici o putere în lumea asta
numai periheliul unui jurământ de cometă.

încercarea de a ști e o dresură de umbre
plutesc pe o stâncă de gheață carbonică
căutând un fus orar
pentru doua trei gânduri fără somn.

mă rotesc mereu
ca să fiu
glasul mi-ar lumina până și tinda
de ar răsări mai devreme
Pleiadele.

adorm de atâta povară
afundat în spațiu până la genunchi
îngerul meu și-a cioplit un telescop
dintr-un trunchi de de salcie.
într-o zi, fără scăpare, va trebui să spună
de ce se ascunde marginea cosmosului.

până atunci nu-mi rămâne decât
să îmbrac o piele de Ursă.
joc dincolo de timp în jurul unei nove
ce doinește din fluier.