ÃŽntr-o zi am surprins oglinda mea
oglindindu-se în mine
iar eu tulburat ca un vis trecător
îi inversam bezmetic stânga cu dreapta

Părea că mă ia în serios
se saluta în mine frumos și-și zicea
ce suflet de argint văd
ca într-o pasăre rătăcită și veșnic fidelă

Se strecura pe sub liniștea mea
și-mi răscolea melancolii ascunse
umbla prin viața mea ca printr-un castel dărăpănat
ba mi-a descoperit și câteva răni proaspete
nu știu de unde și cum apăruseră ici colo

Nici un petic de trup teafăr nu aveam
unde să-mi adăpostesc sufletul
arătam ca o carte de toți răsfoită

Singură oglinda mi-a spus
problema ta e la tine în tâmplă