agonia
magyar

v3
 

Agónia - Művészeti Műhelyek | Szabályo | Mission Lépj kapcsolatba velün | Regisztrál
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Cikk Közösségek Pályazat Esszé Multimédia Személyese Vers Sajt? Próza _QUOTE Forgatókönyv Speciáli

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


A szerző további alkotásai


Ennek a szövegnek a fordítása
0

 Tagok kommentárja


print e-mail
Megjelenitése: 2794 .



zambesc pentru treceri
személyese [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [inoni ]

2004-12-09  | [Ezt a szöveget a következ. nyelven kell olvasni romana]    | 



Nu încerc să întorc spațiul dintre aceste timpuri care ne-au fost date, nu încerc să răstorn spațiul dintre timpurile care ne-au fost rămase, nu încerc să caut drum spre peșteri diforme, nu încerc să fiu, nu doresc să trec, să pășesc sau să îmbrățișez trecut supt în abstracte tentacule din ce în ce mai somnoroase...
Nu fug, nu cer, nu aștept... doar ce m-am întors, erau stâlpii gherilelor prinși în ceață bâjbâind picăturile de rouă, așteptau un râs și o floare, privirea ta cerea căința umilei mele firi... nu mai am timp să zâmbesc pentru treceri, pentru ratări sau spasme de fapte, pentru ce vor a fi ieri sau azi sau poate doar încă o teamă...
Tot timpul atingerea ta o simt prin păr, doar mâna diferă, doar glasul... aceleași șoapte, aceeași tu, mereu altă fiire... iar eu adun bucăți de puzzle să îmi creez universul și să delimitez podul acestor lumi. Azi nu mai am timp.
O noapte, poate e ultima în care voi suspina, ultima spre tine, tu cea care aștepți să îmi vindec rănile inocenței, să îmi capăt glas de maturitate, să prind gust de responsabilități... să fiu cel pregătit să fie al tău... așteaptă să nu mai fiu copil.
Lacrimile le adun în dimineți și fac din ele curcubee de spaime. Timid, ascuns
după draperii de pudiciune și frică despart nopțile în două. Celei ce e îi pregătesc
dimineața... acolo unde încă mă trezesc strângându-mi pernuțele în brațe. Celei ce-a fost
îi păstrez picături de ploaie, celei ce va fi... e mai bine să aștept ultima zăpadă a ultimului
an, a ultimei ierni, a ultimei vieți, a ultimei morți....

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Az irodalom, kultúra és vers háza. Írj és élvezd a cikkeket, esszéket, prózát, klasszihus verseket és versenyeket poezii
poezii
poezii  Keresés  Agónia - Művészeti Műhelyek  

Az oldalakon megjelent bármely anyag közlése engedélyünk nélkül, tilos.
Copyright 1999-2003. Agonia.Ne

E-mail | Publikálási és bizalmassági politik

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!