Vis


Am crescut ,am scăpat de teama de întuneric , nu-mi mai este frică nici de cutremure decât de cele sentimentale.
Am crescut , am rătăcit farmecul jocului , s-a scurs și candoarea, s-a terminat cu trăirea de vis edenic și am rămas repetentă la lecția cu :"învață să minți"
Ce folos că am crescut? Trăiesc din iluzii si himere și-mi vine câteodată să vreau…
Și dacă într-o zi o să-mi vină ideea să cobor de pe boltă câteva stele și să le dărui cuiva drept butoni de manșetă –să nu mi se împotrivească vreun pedant – căci nu tulbur atlasele astronomice ale școlarilor!
Într-o zi o să-mi vina ideea sa mă fac din nou copil – atunci să nu vă mirați.! O să citesc povești nemuritoare și Micul Prinț, basmele și Fetița cu chibrituri …..o să pot să iubesc această lume și o să reînvăț lecția la care am rămas repetentă....știți voi…" învață să minți. Iar când o să fiu din nou mare o să mă joc cu stelele din palma dreapta și voi fi cea mai dulce si mai puțin cinică femeie….