Pătura era mai aspră ca de obicei în dimineața accea. Iubisem prea mult și ea știa, și eu știam. In gol.
S-a ridicat pe vârfuri, ca oglinda sa o poată îmbrățișa mai bine. De tot. Râdeam încet ca să nu mă audă. A doua zi a plecat fără mine.
A treia zi am uitat-o.
După asta am început să regurgitez timpul.