Am plecat din tara de aproape un deceniu si m-am stabilit in Canada, la Ottawa. Am incercat sa mai pastrez o urma de lagatura cu viata din tara prin lectura ziarelor Romanesti. In ultimul an, am ramas mai surprinsa ca niciodata si, intr-un fel, pierduta citind articole din aceste publicatii; nu neaparat pentru ca evenimentele relatate sunt socante, ci pentru ca am impresia ca in tara e o invalmasela teribila de vorbe goale care nu se transforma in actiuni care sa schimbe ceva in bine. Povestea cu declararea averilor este cel mai evident exemplu de palavrageala si de pierdere de timp. Legile anticoruptie nu par nici ele sa dea cu adevarat roade. Sistemul de sanatate e la pamant, unele spitale neavand nici macar un minim de obiecte si materiale de baza pentru tratarea bolnavilor. Proiecte de lege, discutii, dezbateri, … toate au culminat in ce? In realizarea ca a venit vara si guvernul trebuie sa plece in vacanta?!
Petrecand prea putin timp (un scurt concediu cam la fiecare doi ani) in Romania nu-mi pot da seama daca se intampla cu adevarat schimbari in viata omului de rand. Aceasta (aparenta) lipsa de actiune, de un articol care sa nu povesteasca ce s-a spus sau semnat ci ce s-a intamplat pe plan practic, ce s-a schimbat in viata cotidiana, ma face sa ma-ntreb daca nu cumva sunt prea naiva sa mai cred ca totusi mergem inainte si nu cadem, cum spun unii, intr-o groapa fara fund. Cand se mai intampla sa citesc despre actiuni care mai adauga o picatura in paharul cu vin bun al Romaniei, ma bucur si-mi spun ca mai am motive sa nu trec de partea pesimistilor. Dar aceasta convingere nu tine deloc mult si ma intorc in scurta vreme la indoielile mele.
Citesc despre programele Uniunii Europene, despre banii care sunt investiti in Romania, despre tratate, despre proiecte de lege, despre proiecte de indreptare a economiei, despre proiecte de proiecte si despre discutii purtand asupra unor noi planuri de proiecte; iar cand vorbesc in tara cu rudele si prietenii, situatia lor ori e la fel de grea ca si inainte, ori e mai rau. Ma feresc sa comentez si sa-i intreb prea multe, caci nu vreau sa intorc cutitul in rana. Dar as vrea sa stiu daca au loc shimbari, ce se misca, ce este transpus in fapte din toata vorbaraia politica; sau daca politicienii actuali chiar au adoptat ca motto “Tempus edax rerum” – “Timpul distruge totul” – si acum asta fac, asteapta in scaunele lor de piele, la un pahar de vorba goala, ca timpul sa rezolve de unul singur, sa distruga, coruptia, hotia, saracia, sistemele sociale si guvernamentale care au putrezit, si imaginea umila pe care o prezentam pe plan international.
Trimit deci acest text la poezie.ro ca un apel la o comunitate larga si variata, care are, dupa cate am vazut pe site, o inclinatie spre formularea si discutarea opiniilor nu doar literare. Ce se intampla in tara? Povestiti-mi despre fapte, va rog, nu vorbe.