Mă sprijin cu gândul
de tine,
în suflet se face târziu,
pornesc păsări
spre marea încercare a drumului,
mușcatele
se ofilesc până la os,
este toamnă.
Pe trupul însetat de miere
calci
cu armatele tale în formare,
printre aluni, printre pești orbi de uitare.
Sosesc file cu antetul tău
decolorat
în poarta mea
încuiată de ceață.
Mi-e soarta o gutuie
cu miez moale de zăpadă.