Nu ma durea dorinta...ci neputinta.Voiam, dar nu ma intelegeam si ramanea suspendata in gol orice incercare. M-as fi metamorfozat in una din suratele mele...dar parca erau cu una prea mult pt lumea asta. Eh, nu-i bai...mama musca ma asteapta ea pe undeva. Mai ramane sa vad ce am eu sa-i ofer la schimb. Mi-e teama ca o sa ies cam sifonata din targul asta, dar ce sa-i faci...pt cateva clipe de nepasare si un euforic zbor spre land-ul miseliei, ma doare-n aripa! S-a dus demult albul imaculat, mi-au ramas pete pe inchipuiri, pe sentimente, si nu gasesc fel de a le acoperi. Poate ca doar aratandu-mi adevarata natura, de o mai gasesc prin bagaje.