Timpul... o înlănțuire de clipe trecătoare ce par a nu-și găsi locul în univers; o înșiruire de momente care face posibilă delimitarea dintre vis și realitate, dintre trecut, prezent și viitor. De ce fiecare mișcare, fiecare mică întâmplare ori eveniment minuscul sau al cărui semnificație o descoperim pe parcursul vieții, este cronometrat, dacă nu pentru a putea fi păstrat într-o anumită încadrare în mintea și sufletul nostru? Tot ceea ce ai trăit în trecut s-a transformat în amintire, ceea ce trăiești în prezent a devenit o certitudine, iar ceea ce vei trăi în viitor e învăluit de mantia necunoscutului. Fără timp, fără clipele pe care le simtim cum se scurg din ce în ce mai repede, nu am ști că orice clipă își are punctul ei culminant pentru ca mai apoi să se piardă în genuna de nepătruns a noptii. Nu ar mai exista frumoasele aduceri aminte care să te facă să retrăiești emoțiile din trecut... nu ar mai exista activitatea din prezent care îți umple timpul făcându-l să treaca mai ușor, spre a pași mai repede spre viitor... și nu ar mai exista nici intriganta întrebare”Ce mă așteaptă în viitor?”care trezește în fiecare dintre noi o undă de curiozitate, de așteptare și care totodată ne dă imboldul de a continua atunci când ne împotmolim pentru a vedea dincolo de vălul ce acoperă ziua de mâine. Fără timp nu ar exista nostalgia amintirilor, bucuria de a trăi și a respira clipă de clipă și nici frumoasele visuri și planuri care ne motivează pentru a putea trece mai ușor peste obstacolele vieții.
Trăiește clipa acum și aici căci prezentul trece,viitorul se lasă așteptat și doar trecutul e mereu în așteptare de clipe noi, care ar trebui să fie mereu înviorate de licărirea unei fericiri ce altădată te orbea. Fiecare clipă trece mai usor dacă ai în spate amintirea unei zile frumoase luminată de făclia unor trăiri memorabile care să-ți dea îndemnul de a continua să lupți pentru visele tale.