Îmi dezlipesc secundele
așa cum smulgeam cojile rănilor
de pe genunchii copilăriei.
Din carnea sângerie împung cu privirile
îngeri muți.
Oasele mele dezbrăcate
de cămașa plictisită a timpului
se destrăbălează acum amețite
de parfumul morții ce a înflorit
mai frumos ca oricând.