Miraculum

Ploaia și nașterea firului neted de grâu,
Eu, Născătoarea de Fiu,
Dezvelind copilul meu viu
Ce rară- ntâlnire,
Ce gravă-l păstrez pe genunchi,
In tremurul mâinii și-a pieptului plin,
Febra-ncercării
Din necuprinsul
Vieții și morții biruite în doi,
Ce-aș fi putut să mai murmur,
Toate-ale lumii
Mai moi și ușor dăruindu-se
Brațelor mele ,
Uriașe și grele în sufletul uimitei tăceri,
Frumusețea și pacea
Cu care-ntr-o mare de grâu
Mă aplec înspre Fiu
Si-l învăț lângă zori
Să pornească...