Citeam undeva zilele acestea că de fapt creierul nostru se transformă în contact cu diferitele mașinării și aparate cu care se relaționează pe parcursul vieții și prin urmare stimulat acesta aruncă în joc valențe nebănuite.
Îmi amintesc ce "leu tupeist" descopeream câteodată la volanul Daciei mele în umilul și înainte-lăsătorul rac care mă știam (mai recent conducând o mașină contemporană am înțeles că la această senzație contribuia și rudimentarul tehnic al vechii mașini, care îți implica mai tare simțurile, articulațiile și chiar mușchii, dialogul și contactul permanent cu motorul, mecanica, bujiile, platina, roțile,etc.etc.)
La fel de insinuant mi s-a părut în relație cu instrumentele și mașinăriile din atelierul de creație apetitul meu târziu pentru grafica și sculptura-obiect.
Și nu în ultimul rând aș sublinia rolul calculatorului( o reconfirmare a acestei bănuieli a adus-o recent media tv., de unde aflu că oamenii maturi prin căutarea pe internet își dezvoltă creierul; de aceea probabil sunt mai căpos în ultimul timp!), în mod special al programului Microsoft Office, la apariția în gândirea mea a celui ce scrie de un timp, ritmic și uneori publicabil. E suficient să deschid programul, să mă joc cu literele și ideile, ca lucrurile să alunece pe făgaș mai mult decât intuiam că sunt în stare.
Calculatorul sporește scrisul ce la rându-i sporește gândirea, care cu ceva suficiență îl diriguiește pe cel dintâi; este de fapt un feed back hiperboloidal, inegal și totodată vital: saprofitul uman trăind la cota zero pe spinarea creației celor mai bune minți ale speciei sale...
23 10 07