Ne-am întâlnit în noaptea
Când orașul cânta amețit
risipind șampanie frantuzească și sarmale cu mămăligă.
Aerul vibra.
Buzele usturau de la atâtea pupături
sub vâsc.
Imbrăcasem rochii de gală.
Stăteam cuminți la masa lungă,
plină cu indivizi îngrozitor de plicticoși.
Am iubit-o atunci pentru totdeauna.

Și cum totdeauna nu s-a terminat,
înca o mai iubesc.
Vreau să-mi încep ziua sărutându-i coapsele
Cu ochii închiși, orbită de alb.
Să plonjez în portocaliul opac din spatele pleoapelor
Învingând gravitația și barierele dermice.
Să mă strecor prin venele ei albastre,
într-o vâscoasă, abisală, alunecare spre nicăieri.