Fara tine cred ca as fi ca un castel de nisip ce se darama la prima talpa ce il calca. As fi ca un copil neajutorat ce s-a pierdut de parinti pe plaja din Vama Veche si acum plange de mama focului in speranta ca cineva il va auzi...poate.
As fi ca un biet batranel ce se chinuie cu banii putini ce-i revin din cersit stand la coltul unei strazi pe Magheru.
As fi ca un fier contorsionat ce asteapta sa intre intr-o fabrica de fiare vechi pentru a fi sfaramat sau reconstruit spre a folosi la ceva mai bun.
Ce as fi? A!!!! Stiu: un tablou pictat de un incepator, sau poate o poza proasta dintr-un film voalat, sau...sau o cana de cafea sparta pe o parte.
As fi ca o curva ce isi asteapta clientul, sperand ca din ceea ce va face cu el, isi va putea ajuta copiii ( 3 la numar) de acasa, ce asteapta infometati.
Fara tine as putea fi una din cele de mai sus.
Dar pentru ca tu existi, eu exist, totul dispare: castelul, batranul copilul si...Curva proasta.