mă trezesc dimineața din ce în ce mai departe de casă
știu că mi-am dat drumul mâinii și m-am uitat undeva pe un trotuar
și că dacă m-aș întoarce acum, nu m-aș mai găsi în același loc
tot s-a mutat cu câțiva ani mai încolo

e ca într-un coșmar în care nu poți striga după ajutor
numai că acum dacă strig îmi răspund doar pereții