Mă enervează când îmi pierd capul. Îmi rătăcesc șosetele, mănușile, cheile, îmi rătăcesc fișierele.
Obiectele pierdute mă îmbrâncesc obraznice spre alte căutări.
Mă enervează că nu țin minte decât un singur lucru și acela e legat numai de tine, de chipul tău, de vocea ta, de mâinile tale. Îmi amintesc doar ceea ce aș fi vrut să uit.
M-am rătăcit. Mi-am pierdut capul și toate fișierele. Nu-mi găsesc decât mănușa stângă pe care tot tu mi-ai aruncat-o cândva.