Stau aici, ciucit pe net!
Tot citesc și socotesc,
Cam cât, gândul omenesc
Se transformă... în oțet?

Unul, dureros de sincer
Vrea ca venele sa-și taie!
Păi dacă nu are cancer...
De ce-i dragostea-i... pe-o foaie?

Altul, gângăvind poetic
Se aține-n vorbe mari...
De gândește și ermetic,
Se și vede-ntre cei mari!

Una, furibund de toantă,
Scrie ca ea știe sensul!
S-o lăsăm așa, sărmana
N-o intersectează... versul!

Alta, inimă rănită și cu mintea răvășită
De furia neputinței,
Bâlbâie frumoase vorbe,
Schimbând sensul... biruinței!

Parcă toți încearc-a spune,
Că magiunul e... din prune!
Sau; De bâigui printre dune,
Gata! Ești poet... pe bune!

Cam în orice colț, pe-aici,
Pitulat ca un arici,
Se ascunde câte unul
Așteptând... să dea cu pumnul!

Iar eu, stau si mă crucesc,
Tot citesc și socotesc...
Cam cât, gândul omenesc
Se transformă... în grotesc?!