Enescu, jupuit de viu - critică de film

Mulțumesc TV Cinemaraton pentru facilitatea oferită!

Să încep cu dicția actorilor din rolurile principale, care lasă de dorit atunci când personajele se ceartă. Dacă nu au avut bani de mai multe duble pentru remedierea acestei probleme, ar fi fost mai simplu să facă o subtitrare în limba română, să înțelegem și noi, mai ales că în unele scene muzica acoperă glasurile actorilor. În schimb vocea Marucăi este încântătoare atunci când meditează cu glas tare (suspectez că a fost folosită altă actriță).
Fiind un film făcut dintr-un buget particular, probabil că distribuția s-a făcut în funcție de preferințele donatorilor. Mi se părea mai potrivit pentru rolul lui Enescu, soldatul căruia maestrul i-a cântat. Nae Ionescu arăta mai bine în film decât Enescu… realitatea era pe dos – mă refer doar la chipurile lor; nu pun la îndoială carisma filozofului! Nu m-a încântat nici freza lui Enescu… se putea lucra și la culoarea părului. Cu stiliștii din ziua de azi cred că se puteau face mai multe!
Bine interpretată bătrânețea lui Enescu cu toate că în scena finală, ce trebuia să ne inducă ideea că este mort, se vedea cum respiră (prin mișcarea plămânilor). Ar fi trebuit să reducă progresiv cadrul spre cap și mână fără a mai arăta pieptul.
Trebuie să apreciez unele interioare splendide!
Sper ca filmul să prindă la tânăra generație măcar prin scenele de dragoste, astfel poate se mai documentează, mai citesc… cu toate că unele amănunte din viața sentimentală a lui Enescu nu l-ar avantaja.
Îi acuzăm pe comuniști că au idealizat marii voievozi dar un film este artă nu realitate!

(critică de film făcută de un ageamiu cârcotaș)