eu... aÈ™ mai fi vrut, el n-a putut
și-acum,
doar mă privește-n ochi,
ca boul
mi-e frig, că-s goală-n așternut
iar țoalele ajunseră pe jos
pe când ne-am hârjonit,
cu patos și folos
căci,
prea stârnise-n noi dorința,
libidoul

eu... aÈ™ mai vrea,
dar spun cinstit
că mortul stă ca mortul
și-aș mai spera
de n-ar cânta
cu sârg
în tei
o cucuvea