uneori privești în gol și vezi cât de
în urmă a rămas crângul
la umbra căruia visai călătorul ce-ar fi fost să fii
acolo te îmbătai cu-aroma mângâierilor sale
uneori
te prinzi de mână cu cei care-au fost
și îți pare că azi
florile salcâmului sunt mănunchiuri de lacrimi
ori stropi de cristale ce picură din lumânări a jale
și că mireasma lor este parfumul îngerilor
care-i însoțesc
uneori privești la începutul acesta de mai
melancolic lângă flori de iasomie
și-n fiecare regăsești nopțile în care
se coborau stelele
să adulmece esența blândă a florilor adormite
uneori
mai vrei să nu se sfârșească