- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Salut prieten din Sibiu,
Amic al marșurilor grele
Spre poligon cuprins de vii,
Sub cer tomnatic fără stele.

Ce dor îmi e de nebunii
Mereu făcute împreună,
Prin marșuri dure și târzii
La tragere, sub miez de lună.

Și lacrimi mă răpesc din vis,
Și iarăși mă gândesc la tine,
În timp ce doruri de nestins
Mi-aduc Dobrușa lângă mine.

Și Valea Plângerii măreață
Cuprinsă-n ghimpi de mărăcine,
Îmi leagă visul ca pe-o ață
Și-s în cadență după tine.

Să mă întorc de aș putea
În dreptul liniei spre ținte,
Aș ochi timpul și-aș trăgea
Să nu mai zboare ca-nainte.

Aș vrea curând să te revăd,
Armata însă nu mă lasă,
Îți scriu scrisori și fac ce pot
Cu gând la tine și acasă.