ți-ai ascuns copilăria în grădină
lângă prun din miezul lumii tu
înțelegând minunea din gustul dăruit
nu știai că și prunii mor
așa ai aflat cât de amar este fructul
din om dulce n-a mai rămas
nicio buturugă n-are în ea lăstarul
a putrezit de la atâtea ploi
atât de multe zăpezi până în
sâmburele care în adânc s-a uscat

le vei găsi pe toate câte au fost
oare le vei găsi?

îți cauți copilăria dar nu-i
uitată lângă prunul ce-a fost
în fundul grădinii lumea ta
a rămas pe loc în jocul
petalelor le place în zbor
de fluturi s-au prins și visele
trăiesc doar o noapte și
se pierd în razele de soare
prins pe obrazul tău te mângâie
delicat pășești cu pas de aripă
acoperită cu praf magic de înalt
către nori se înalță dorința de
a fi mereu și mereu copilul
din tine nu va muri și știi
a rămas copil bătrânul